Tot ce conteaza!

multumiri...

Daca asa am inceput Sarbatorile(Adi Roman stie...)...voi continua.... sa multumesc persoanelor importante din viata mea...iti multumesc Om, pentru inca un an plin de surprize (placute), pentru ca m-ai ales sa-ti fiu suflet pereche in aceasta viata, pentru ca vrei sa porti si numele tatalui meu, pentru ...ca EXISTI...iti multumesc Constiinta (A) pentru ca m-ai ridicat din noroiul tristetei, imi oferi increderea de sine si recunostinta totodata, in fiecare dimineata...cuvintele sunt inutile, caci probabil simtim acelasi lucru...multumesc Bogdan Caraghiaur pentru ca m-ai VAZUT atunci cand bajbaiam intr-un destin nefericit, m-ai sustinut si expus intr-o lumina favorabila...iti multumesc Mama ca mi-ai dat viata si m-ai crescut cu grija desavarsita...regret... ca nu iti mai pot multumi pentru educatia si atentia oferite ...iti multumesc Tata pentru sprijinul financiar oferit MEREU, pentru ca ma iubesti mai mult decat orice pe lume, pentru ca ai incredere in mine...iti multumesc Alma ca ma bine-dispui in fiecare secunda petrecuta in preajma mea...iti multumesc Mary pentru ca te-ai nascut atunci cand imi doream cu adevarat un frate si pentru ca esti fratele care imi aminteste cel mai mult de Mama...iti multumesc Gonzo pentru ca ai fost fratele "cel mare" atunci cand am avut nevoie si iti multumesc Lumi ca ai fost a doua mama de cand te cunosc, m-ai ingrijit si crescut ca pe propria fiica..iti multumesc Aiurica (Cristian) ca ma saruti "dulceeeee", rar, atunci cand ne regasim ...iti multumesc Destin pentru toate persoanele minunate pe care mi le-ai oferit in aceasta viata...va multumesc TUTUROR pentru ca ma faceti fericita...

Craciun

...nu simt fiorul Sarbatorilor, desi ma straduiesc si primesc cadouri neasteptate...sunt fericita, am tot ce imi lipsea anul trecut...dar lipseste caldura din jurul frigului...iubesc mult mai mult decat imi imaginam {pe Om-este SUPERLOVE(Stefan Banica) si inca multe alte fiinte :P}, am o prietena , am un suflet caruia ii port grija in fiecare secunda. Realizez ca am tot ce isi poate dori o fiinta...insa nu o mai am pe Ea. Aprind zilnic lumanari...care, in ultima perioada, se sting :(... de ce? ...cu ce am gresit? de ce e suparata?...nu pot sa fiu cum am fost nicicand (poate asta isi doreste), oricat m-as stradui...nu mai pot rade, nu mai pot cumpara cadouri daca Ea nu il mai poate primi pe al sau...ma afund in FIECARE noapte in tristete profunda, dor secator de suflet si mila fata de tot ce ma inconjoara (inclusiv propria persoana)...sper ca acest sfarsit de an sa ma intareasca, sa imi dea putere sa pot trece in urmatorul... Moshule, imi doresc sanatate (ca babele), un sistem audio(daca te lasa inima, vreau si un PS3), iubire (ca noaptea trecuta :D), armonie in familie si o nunta perfecta (pe 26 mai :P)...Te astept cu bradul impodobit si sarmale...

un gand....

...este mult prea frig in preajma mea, mult prea intuneric si mie frica sa deschid ochii...se contempleaza o lume apocaliptica cu flori ofilite, mucuri de tigari iar mirosul sfarsitului nu-mi paraseste narile inghetate...am revenit la starea initiala...stau singura pe fundul Oceanului Noptii...sunt o bila de plumb care absoarbe treptat raceala din apele acestui Univers...si toate amintirile frumoase succed cu repeziciune fara a ma lasa sa ma bucur de ele...si pierd ideea continuitatii in acel moment...cand Nucleul meu mi-a fost adus stins...si n-am mai gravitat de atunci, nu am mai putut...si nici nu am mai fost ajutata...si nici nu mai stiu sa innot...as vrea sa fiu inghitita de o stridie si transformata in perla...si apoi voi reveni in lumea buna...pe degetul unei doamne...si voi fi apreciata cu adevarat...

...este mult prea frig in preajma mea, mult prea intuneric si mie frica sa deschid ochii...se contempleaza o lume apocaliptica cu flori ofilite, mucuri de tigari iar mirosul sfarsitului, nu-mi paraseste narile inghetate...am revenit la starea initiala...stau singura pe fundul Oceanului Noptii...sunt o bila de plumb care absoarbe treptat raceala din apele acestui Univers...si toate amintirile frumoase succed...si pierd ideea continuitatii in acel moment...cand Nucleul meu mi-a fost adus stins...si n-am mai gravitat de atunci, nu am mai putut...si nici nu am mai fost ajutata...si nici nu mai stiu sa innot...as vrea sa fiu inghitita de o stridie si transformata in perla...si apoi, voi reveni in lumea buna...pe degetul unei doamne...si voi fi apreciata cu adevarat...

a inceput Iarna...

Vreau ca in acest an sa simt sarbatorile...si mirosul de brad...si de sarmale gatite in oala de lut...si de vin fiert cu scortisoara si mar...Mi-as dori ca de Craciun sa stam acasa, noi trei, sa impodobim bradutul cu bomboane de ciocolata cu menta, sa ascultam colinde asteptandu-l pe Moshu' si sa jucam apoi sah pe blanita de oaie(IKEA)...iar pierzatorul va aranja masa festiva...pff...vreau sa fie cald, in sufletele si casele celor dragi!

liniste liniara

...m-am linistit...am inceput sa simt fericirea, oboseala, tristetea si toate simtamintele lumesti...si am inceput sa visez...acel moment... si e colorat...si El e acolo si imi da incredere de sine si in iubirea noastra...si va fi bine...si e si Ea acolo...si Constiinta mea impacata...e frumos acest vis si sper sa devina realitate...ce ciudata e viata...ma amuz subtil acum cand realizez ca nu poti previziona ziua de maine...inca astept raspunsuri si rezolvari la mii de intrebari-problema...dar am incredere ca le voi obtine atunci cand ma astept mai putin...

carusel

...asa ciudata este viata...vestile bune succed celor rele...voi fi mireasa Lui....anul viitor...pt. ca a decis sa traim aceeasi viata, pt. Eternitate...toata lumea se bucura...chiar si eu...:)....

deriva in largul Oceanului Noptii

...ma linisteste aceasta mutenie nocturna...plutesc spre Neverland, fara griji si ganduri contemporane...in aceste momente nu simt decat briza rece ce ma impinge prin intunericul brazdat de miros sarat si curcubeul celor "sapte stele"...cantecul acestei lumi acvatice ma detaseaza de "Uscat"...si parca nu-mi mai este dor de Soare...si parca nu mai vreau altceva...deocamdata...gata... acum, vreau ca noaptea sa dureze 28 de ore...si vreau sa nu mai fie valuri...ca sa ma pot odihni suficient, sa am energie trupeasca suficienta in urmatorul "maine"...sa mai pot scrie, sa mai pot picta Universuri...sa Il iubesc mai mult decat in prima luna a relatiei, sa pot face ca problemele tuturor sa dispara...chiar si prin numere de iluzionism...macar ei sa creada ca acestea nu exista...hmm, se lumineaza...in curand ma reintalnesc cu Soarele...si totusi...deriva este asa placuta...daca timpul ar putea fi inghetat ca acest Ocean..

Egocentric...

Soare epuizat, pe zi ce trece...vine Iarna! Capacitatea calorica scade proportional cu durata de stralucire zilnica...si nu m-am alimentat suficient...sunt prea obosita ca sa pot acumula franturi de raze, prea desprinsa de nucleu ca sa mai pot fuziona si exploda, prea rece pentru a putea radia prin autocombustie...ma simt prea singura...probabil sufar de astenie tomnatica mediana si atipica. Tastez molatic cuvinte neintelese, ca sa ma descarc de ultimile impulsuri estivale...ca sa am loc pentru pulovarul negru de mohair...ca sa-mi amintesc de piosenie, sa mai pot exprima lacrimi cu dor...sa ma pregatesc pt. sarbatori triste si goale...zbor la nivelul gastelor salbatice...spre zonele calde (si fericite , cica)...dar cred ca m-am inaltat mai mult decat trebuia, caci mi-e frig, incep sa tremur ...inghet...

Incep sa ma ridic

Azi am zburat pt. cateva secunde...nu-mi trebuie cherosen, ci raze solare...ma simt iarasi mica si este asa bine...pot sa-mi cladesc vise, sa-mi doresc un trai mai inalt, deasupra norilor...am reusit sa ma ridic, sa zbor la nivelul fluturilor stomacali din nou...cei din jur ma plac, e clar...dar eu ii iubesc si vreau sa cladesc viitorul lor! Alma si Om sunt sistemul bifocal de lupe care imi amplifica energia solara cu care voi alimenta rezervorul sec de afectiune...si voi ajunge deasupra Everestului...doar pentru a demonstra ca pot...si acolo voi rade satisfacuta ,o clipa, singura, dupa care ma voi intoarce la cei care au nevoie de mine pentru a petrece aceasta viata. E scurta si am atatea de vizitat...si povestit, de pictat...de citit, de scris, incat realizez ca sunt destul de mica in aceasta lume uriasa...

cateva raspunsuri

Am aflat pentru ce...nu trebuie sa te hazardezi in continutul problemelor cotidiene pentru a afla raspunsuri...atunci cand ai curaj sa vorbesti cu Constiinta, descoperi ca problemele nu exista...ti le inchipui involuntar din lipsa de afectiune. Cand simti atentie, grija, recunostinta, admiratie subtila si sublima, patima si distributie de buna-dispozitie gratis, primite de la persoane pomenite si "nemaipomenite", precum si cerinta acuta de afectiune, apartenenta, responsabilitate, dragoste si pupici in miez de noapte, de la cei "neajutorati" ce vor sa-mi umple viata (si urechile) de "muzica" si "glasul" lor zgomotos, realizezi ca ai pentru ce sa traiesti, pentru ce sa pictezi, sa compui poezii si sa gatesti...Va iubesc Mama, Om, Alma si Constiinta pentru ca ma formati cu rabdare si grija, intr-un pictor cum nu a mai expus nicicand Louvru...

pentru ce?

Viata continua...dar arareori realizez motivele...sunt demagnetizata si obosita. Ma simt din ce in ce mai des nefericita si neindreptatita, dezamagita si neimplinita...si mai nou neascultata (de Alma). Vreau altceva, vreau sa rad cu pofta, vreau sa ..., vreau prieteni(o prietena), vreau sa fiu un bun stapan pentru ea, vreau sa mai merg la teatru,... si la tenis...si inot. Mi-e dor de Mama, mai mult decat va puteti inchipui, nu o voi mai putea vedea NICIODATA, nu mai poate sa-mi dea pupicul dulce NICIODATA....pfff, cat este de greu... va doresc tuturor sa aveti parinti vesnici!!! Noapte buna!

ALMA

56666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666666677777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777777RTFFFFFFFMNJTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTTT--Q-`PRIMELE EI CUVINTE `2 PE LAPTOP :)).....mor de 54rt ras...nu ma lasa sa scriu,,, imi ocupa tot timpul....nu sunt inca fericita, dar ea insista :))....SI PE TN oM TE IUBESC azi mai putin ca maineuuuuuuuu)_ALmA

continuare...

Viata este un REBUS, daca stii o solutie, le poti identifica pe celelalte...m-am nascut intr-un an greu si am intalnit oameni cu multe problme, mai mari decat ale mele... am o viata grea, dar plina, de intamplari ciudate si frumoase si triste, ma tin in priza, nu ma lasa sa ma duc departe...iubesc tot ce ma inconjoara, oameni, animale, flori si tablouri... e greu sa ma intelegi, mai ales acum, cand am pierdut tot ce iubeam mai mult decat viata...acum nu mai conteaza decat prezentul imediat, gesturile si faptele reale, palpabile, sentimentele perisabile si chestiile (ALMA) care chiar au nevoie de tine...iubesc Viitorul cu tot ce-mi rezerva el!

Stefi

...un baietel pe care l-am cunoscut acum aproape 3 ani, in timp ce era doar "o boaba de fasole" intr-o poza alb-negru. O personalitate distincta, discreta si selectiva, un tip darnic de pupici si zambete incarcate de voie buna (chiar si la ora 21 cand ajungeam sa-l vad), pe care m-am luptat sa-l cuceresc...si care mi-a spus din "prima" pe nume...este bolnavior (Cavernom de vena porta-afectiune a ficatului)...si nu vrea niciun medic din Romania sa-l vindece, sa-l opereze...de ce??? Este a 2-a oara in viata cand imi doresc sa fii studiat Medicina...De ce va bateti oameni buni joc de vieti, de ce nu alegeti alte facultati daca va este frica sa va asumati responsabilitatile acestei meserii??? De ce nu va faceti designeri vestimentari? De ce va mai platim? De ce va respectam halatul?Q!Q@$#$#!@ .... Am nimerit sa ne nastem intr-un secol murdar, plin de boli, neimpliniri si crize si nimeni nu poate face nimic... Luci, ma intreaba de ce s-a intamplat acest necaz? De ce trebuie sa treaca Stefi prin asa ceva, cand el este un copil creat din dragoste , nascut si crescut dupa orarul ideal....eu ce sa-i raspund? Cu ce pot sa-i sterg lacrimile acestei Mame? Unde sa o indrept? Informatiile de pe "Google" , privind aceasta afectiune, sunt minime si descurajatoare... sincer as sfatui-o sa nu-si faca abonament la net...si sa se mute in Germania ...desi e o Mama singura care si-a sacrificat orice nevoie pentru a creste singura acest baietel... ma cac in ea de viata si am sa plang alaturi de ea, caci aici (Romania), oricat ai vrea...nu ajungi decat in Piata Universitatii...si te intorci cu coada-ntre-picioare ca nu mai ai bani de bilet!

Omu'

El este tot ce ma inspira in aceste momente goale... El este paleta de culoare a vietii mele... TE IUBESC!

2 ani!

TE IUBESC pt. ca mi-ai oferit data de 28 Mai, ziua cea mai fericita din viata mea! TE IUBESC pt. ca ma iubesti mai mult decat te iubesti pe tine, pt. portia mai buna de mancare, pt. accesul la net, pt. cafeaua de dimineata, pt. spatiul mai mare din pat in timpul somnului, pt. florile oferite atunci cand trebuie, pt. faptul ca ma faci sa ma simt femeie iubita, pt. rabdarea pe care o ai cu nervii si supararile mele zilnice, pt. ca m-ai invatat sa iubesc, pt.fluturii din stomac pe care mi-i oferi atunci cand vrei, pentru Tacco, pt. ZECE, pt. pachetul pe care mi-l pregatesti dimineata, pt. pupicul cald dupa munca... TE IUBESC OM....doar noi contam!!!

ce viata e asta?

Am invatat cat Aristotel si Sofocles la un loc, am muncit cat toate tractoarele de pe Discovery Channel, am avut grija de cei din jur mai mult decat World Animal Protect, citesc mai putin decat un critic literar , dar mai mult decat 60% din populatia globului, separ deseurile reciclabile precum membrii Eco ...cu ce folos??? mi-e foame...nu ma mai simt fericita...nu ma mai simt iubita...nu ma mai simt desteapta...ma gandesc cu groaza la factura Enel, atunci cand ma spal...oare nu am ales drumul corect? Poate trebuie sa-mi aleg alta meserie pt.a-mi implini nevoile primare? Poate ca mi-e scris sa devin medic...generalist, sa salvez vieti doar daca primesc spaga, poate ca trebuie sa devin un primar intr-un oras secat de istorie, sa recladesc pereti incarcati de memorii nocturne, sa vand bilete...si sa ma imbogatesc...

La multi ani

...o zi neagra, fara imbratisari si cadouri...e primul an fara 13 Aprilie...mi-e greu fara Ea si dor sa ii aduc cadouri...vreau sa o strang in brate si sa o pup, si sa ma pupe, mult, mult, si as fi vrut sa nu planga in noaptea de Revelion 2010...stia ca e ultimul, stia ca o sa plangem si noi...continuam dar nu avem reper... Cuvinte patate de sarea din lacrimi se astern pe spatele pozelor dulci cu Ea , viata mea nu mai e ce a fost...dorul de persoana iubita, te schimba in ceea ce nu sperai sa fi vreodata...fantoma intre oameni vii, un orb intr-un parc cu flori de primavara, un avion intr-un muzeu aviatic, un soarece in cusca...La multi ani scumpa mea Mama!

ganduri ce-mi rascolesc amintirile nocturne

Lacrimi nocturne, pline de dor...nu le inteleg decat cei orfani de mama...mi-e dor de Ea... As vrea sa imi fie alaturi macar cu un sfat, macar acum cand ne este extrem de greu...cand nu stiu ce sa fac...cand sunt trista...bolnava, ratacita si confuza. Vreau totul si simt ca nu pot avea nimic...mi-e frica sa mai imi pun o dorinta, caci stiu ca tot Universul se va rastalmaci impotriva acesteia...si nu mai pot sa duc..nimic...nu mai am energie.Asa ca ma voi lasa dusa de destin catre ce imi este harazit...Si voi creste mare, curand...asta o stiu de la nastere, si voi fi fericita ....curand...

tot ce-mi doresc

Sunt fericita, ca il am pe El alaturi....

implinire

Este un sentiment nou...dar multumitor...il am pe El in casa noastra...e cald si parca nu mai conteaza nimic...Nu vroiam sa simt acest impuls acum, dar e placut sa stii ca ai ceva al tau, unde nu te poate deranja nimeni, unde iti poti cladi planurile de viitor...suntem ACASA si e mai cald decat in Jamaica. Sunt fericita caci ma simt momentan implinita...nu se rezuma totul la partea financiara...armonia in camin este mai importanta decat tot peisajul urban...este incarcatorul bateriilor...si incep sa prind energie...pentru un viitor mai bun...te iubesc Om, pt ca ma ajuti sa-mi gasesc echilibrul si ma ridici incet...dar sigur...