24 Mai, o zi eveniment...familia implineste 2 ani...au fost 730 de zile pline, cu de toate. Nu au lipsit zambetele, florile, cadourile, mesele in 3, dar nici certurile, cuvinte dureroase, lacrimile triste si orgoliile nemasurate...insa, toate acestea, in doze echilibrate, ne-au apropiat mai mult, ne-au maturizat (poate prea mult), ne-au facut sa constientizam ca cel mai bine ne este impreuna si ca daca accepti ca oamenii au si defecte, pe care trebuie sa le accepti atunci cand iubesti cu adevarat, viata de familie chiar are gust bun :).
Iti multumesc sot drag pentru ca mi-ai acceptat defectele...imi demonstrezi ca ma iubesti in fiecare zi. Sper ca deasemenea, te simti iubit in fiecare secunda!
Ca sa nu cumva sa uit ziua aceasta, totodata m-am confruntat cu cea mai mare temere, singura in casa (ma rog, cu Alma, care conform neasteptarilor nu a prevazut cum spun statisticile), cu un cutremur. Nu a fost o situatie usoara...la etajul 11 senzatia de baleere s-a resimtit triplat, statuetele au cazut de pe rafturi si cred ca au fost cele mai dificile 20 de secunde din viata :(. A fost un pasaj in care am resimtit lipsa sotului inzecita si am realizat ca oricat de mult te-ai documenta si antrena pt. aceste situatii, atunci cand frica te cuprinde, creierul nu mai functioneaza corespunzator (da automat play la filmul cu tot ce ai fi vrut sa realizezi si n-ai apucat , toate persoanele carora nu ai apucat sa le multumesti pentru ca au facut parte din viata ta...), e terifiant si sper sa nu mai trec prin aceste senzatii, niciodata!
Un proiect nou a luat fiinta (multumesc Sergiu F.) si-mi doresc sa fie viral, sa se raspandeasca suficient cat sa-mi implineasca visele : ALMADADOG.
Sa ne invingem frica, de orice natura(pentru ca oricat de mult ti-ai dori sa nu se intample, se va intampla cand vei fi mai putin pregatit si mai singur, ca sa o poti infrunta la maxim, sa-ti ajunga pt. eternitate :) ), sa ne bucuram de viata, pentru ca este a noastra, este singura proprietate reala, restul e...destin!
