ganduri ce-mi rascolesc amintirile nocturne

Lacrimi nocturne, pline de dor...nu le inteleg decat cei orfani de mama...mi-e dor de Ea... As vrea sa imi fie alaturi macar cu un sfat, macar acum cand ne este extrem de greu...cand nu stiu ce sa fac...cand sunt trista...bolnava, ratacita si confuza. Vreau totul si simt ca nu pot avea nimic...mi-e frica sa mai imi pun o dorinta, caci stiu ca tot Universul se va rastalmaci impotriva acesteia...si nu mai pot sa duc..nimic...nu mai am energie.Asa ca ma voi lasa dusa de destin catre ce imi este harazit...Si voi creste mare, curand...asta o stiu de la nastere, si voi fi fericita ....curand...