Scriu iar...pt.ca asa simt, am observat ca scriu doar atunci cand chiar simt ceva. Nu ma condamnati, e doar constientizarea dorintei de a scrie adevarul...ma bucur azi, 25 iunie 2013, pt. casatoria Irinei...chiar ma bucur, pt. ca ea si-a dorit infaptuirea acestui eveniment, cred ca, din momentul nasterii, am simtit si am vazut ca s-a simtit implinita, si asa ma umple de fericire si voie buna cand imi vad apropiatii fericiti (nu este un slogan de facebook, efectiv am simtit iubirea,..si sper sa nu ma insel,sa fie pt.eternitate)...apoi, am cunoscut-o...sclipirea...a fost un soc, sa recunosc in ea tot ce mi-am dorit sa fiu, un trup zvelt,tanar,ambitios, inteligent, plin de viitor...mi-a parut bine sa o cunosc, ca speranta, dar sincer mi-as fi dorit sa pot fura putin din entuziasmul ei, sa-l pot propaga in eter, sa-l raspandesc intre ai mei...e vioaie si are chef de dans, chiar si dupa ce si-a povestit drama vietii...este o mare calitate...eu inca am plumb in balerini...am simtit totusi ca a functionat ca o flama, o sclipire in viata mea, mi-a daruit ceva din inocenta si intelepciunea sa puerila, ceva ce eu am omis sa acaparez si asimilez, din neglijenta...este o persoana care exista cu un scop, mi-a fost trimisa in cale (desi la inceput nu am stiut de ce, de la ea am primit niste raspunsuri)...pt ca asa a decis FORTUNA...
