vineri, 24 septembrie 2010

poate...

...Ii este mai bine...oare? De ce oare acum ma-ncearca ganduri pline de ura la adresa cvasi-sistemului sanitar? De ce mor oamenii atunci cand ei se lupta sa traiasca? De ce oamenii buni traiesc chinuiti de medici incompetenti, ultimele clipe din viata? De ce nu i-au dat medicamentele? De ce....???? Sunt intrebari ce ma razvratesc cumplit cand se lasa intunericul si imi traiesc singuratatea obosita...Ea e cu mine si O simt cum ma ridica din decaderea indurerata, imi umple paharul insetat de vointa si ma mangaie usor pe par...pana adorm. Cand ma trezesc, stiu ca mi-a fost alaturi toata noaptea caci are grija sa imi alunge cosmarurile , iar freza mi-e ciufulita de mainile Ei pufoase. Simt ca este vorba de reciprocitate, ma ajuta din alt Nivel, sa vreau sa trec peste trauma pierderii, sa umplu golul din suflet cu amintirea ei placuta, sa vreau sa traiesc cu toata ardoarea asa cum a facut Ea pentru tot si toti ce ma-nconjoara....imi da idei, acum vreau subit sa pictez....dar n-am panza...; sunt amintiri multe, frumoase si altele mai putin frumoase, dar pline de sentimente placute, de dragoste sincera, pe care Ea ni le-a sadit in suflet "celor 4 magnifici"...si ma doare ca cel mai des imi amintesc sfarsitul...in care Ea sufera si eu plang incompetenta langa Ea...poate daca alegeam sa fiu medic, nu mai ajungeam sa scriu aceste randuri...cred ca se-nfiripa sentimentul de vinovatie...