agonia cu punct si virgula

O ameteala acuta mi-a cuprins trupul; ochii imi sunt seci de-atata plans; sufletul mi-e departe, isi plange tristetea; nu ma pot regasi , mi-e dor; timpul nu vindeca ranile, e o minciuna; sunt confuza si reactionez ciudat; unde este si cum ii este?; grija purtata unei vieti imi lipseste; dorul este o cumplita simptoma a iubirii sincere, ce distruge vise, te lasa fara glas...acum cand vreau sa strig la zei, sa-i cert ca mi-au rapit vointa, si grija, si bunatatea, si scopul responsabilitatii, si fericirea, si rabdarea, si energia trupeasca, si linistea noptii...; sunt trista si nu mai simt nimic din tot ce ma-nconjoara; ma tem ca nu voi mai fii eu nici-cand; observ cum o familie se dezbina rapid, respectand principiul chimic al lipsei gravitatiei determinata de nucleu; vreau si eu o viata; vreau totusi sa-mi continui scopul destinului; il iubesc prea mult, ma tem sa nu-l pierd asa cum am pierdut tot ce am iubit enorm; de ce exista acest circuit in natura?; secundele imi freamata gandurile; urasc concret indiferenta si superficialitatea unor "apartinatori"; mi-e scarba de oamenii lasi, care prefera sa panseze ranile cu droguri si alcool; care mi-e rolul in aceasta viata?; 6 saptamani de chin "indorurat" mi-au legat aripile, m-au lasat muta, ma fac sa plang instant, m-au schimbat in ce nu eram, concentrarea mi-e straina si vreau sa fug...deja nu-mi mai doresc sa zbor... vreau doar sa scap de vestile rele, sa scap de cosmarurile nocturne, sa revin in lumea in care m-am nascut, sa rad, sa plang de fericire, sa-mi cresc nepotii; mi-e dor de EA...; am nevoie de liniste, macar o zi; as vrea sa-mi pot auzi inima batand, de ce nu, inca o inima alaturi...; vreau sa am o familie unita, sa vin ACASA cu drag, sa ma bucur de realizarile lor, ale fratilor mei, sa simt caldura sufletului sorei mele inegrita de durere, sa ii alin tristetea batranului tata cu o vorba buna, un sfat, o bere rece, sa-mi intalnesc nepoata fericita, optimista si mai sincera decat este acum, sa putem iesi cu totii la un gratar in padure, chiar si iarna; ma ametesc cumpilt aceste datini stramosesti, ma tin sarguincios de stapli ca sa-mi recapat echilibrul, ei nu stiu, cat imi e de greu; ma voi ridica...promit, scumpa mea MAMA;