sunt singura, pe-un drum...

...oricat as vrea sa ma mint, sa spun ca suntem 2,3,9...sunt doar eu! Oricat as trage sa fim fericiti, sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna, ma lovesc de un zid, rece, inuman, insipid...pfff.....what the fuck?!??!?....nu asa era planul...Dezamagirea e amara ca pelinul, si nu-mi place ce am preparat in farfuria familiei, desi eu am fost bucatarul, se pare ca lasandu-l pe el sa puna condimentele, am gresit...sunt trista si scarbita de ce am :((...vomit fraze pe care nu speram sa le tastez vreodata. Nu e viata pe care o visam...si cred ca nu e numai vina lui ca am ajuns in acest punct. I-am permis sa fie el "Sefu'"... si din familia sa, el nu stia cum sa cultive muguri de dragoste, caci ai lui nu s-au iubit...si eu acum am aflat, si am gresit, caci l-am lasat sa semene...ce a invatat...reprosuri, si regrete, si amaraciune, si buruieni, si ....ma doare, ma crezi...Om ??? ...si oricat as plange si as scrie noaptea, nu ma pot descarca suficient...si chiar daca cearceafurile miros a Lenor albastru, eu nu ma pot odihni langa tine, Om, caci nu mai visam acelasi vis...si nu e vina ta, desi asa m-ai mintit candva promitandu-mi TOT...sunt singura, pe un drum...si nu ma poti condamna, caci eu ti-am povestit toate visele si visurile mele... e doar vina ta ca ti-ai inchis urechile (alea mari:) ) si nu m-ai ascultat...defapt, sa o spunem pe-a dreapta...te-ai culcat pe ea (pe ureche)...ma aveai, de ce sa ma mai asculti...Pfff....pt. ca asa trebuia, Om, ca sa nu ma pierzi! In fiecare secunda de ocara, ma scurg printre degetele tale, innegrite de munca, si ma transform in branza, ma descompun precum artificile in miez de noapte...si nu te condamn, asa ai invatat tu sa fi, esti las (lash), ca oamenii (ca doar esti Om)...nu ma poti tine in zbor, pt. ca nu vrei, pt. ca esti prea obosit, si nici aici nu e vina ta, asa te-ai nascut, limitat...si-mi pare rau ca o scriu, dar ma doare Om, ma crezi?!?! Hmmmm, recitind textul, constat ca ti-am zis toate astea de 1004 ori, e corect asa?!?! Eu sa-ti tot repet nemultumirile mele , iar tu sa le ignori la infinit...(∞)...probabil ca nu...dar eu insist. Uite cum stau lucrurile incepand cu aceasta seara...EU SUNT SEFA! In familia noastra, eu voi lua deciziile, eu voi stabilii coordonatele distractiilor (vor exista si d'astea, cum eram la inceput), la mine vei cere acord sa fi trist si antipatic...si daca ti se pare atipic, e treaba ta (nu a noastra), intelegi?!???!