Am cam obosit, tu mai poți?

... nu mai pot alerga după fericire...mi s-au terminat bateriile... mă crezi?  Îți pasă?  Nu înțeleg de ce am ajuns iar în acest moment ?!? Chiar crezi că trebuie sa continuam acest joc? Aruncam cu ambitii puerile înspre noi, facem tot ce ne sta în putință sa ne deranjăm reciproc.  Așa e normal?  Încă ne iubim? Deși mă simt echilibrată perfect,  te simt cum te străduiești sa-mi faci rău,  zi de zi. În nicio poveste de dragoste citita, nu am întâlnit această intrigă...nu cred ca reinventam roata, cred ca doar realizam că nu prea ne iubim și nu prea vrem sa riscam diverse complicații,  cum ar fi un copil... oficializam părerile sau ma-nsel?

Primii 3...

La mulți ani familia mea draga!  Ești aproape tot ce mi-am dorit și nu mă supăr ca mai trebuie să lucrăm ca să atingem perfecțiunea...sunt în joc...Un scriitor spunea că dragostea durează 3 ani...mă face curioasa la ziua de mâine :).  Iubitul meu Om, iți mulțumesc pentru aceasta perioada minunata în care am învățat sa ne iubim chiar și pe timp de cearta sau în deplasări...prin ochii tăi am văzut locuri despre care cândva am citit în atlase. Este inca un semn ca suntem complementari în aceasta lume...ce dacă nu știi sa speli vasele... pentru mine este clar... tu vei fi mereu motivul pentru care îmi voi dori că ziua  sa aibe 48 de ore...