Rasarit de soare

...il vedeam des cand eram mica...ma prindea in apa si imi incalzea trupul plapand si energic. Parea un parinte ce venea sa ma priveasca, inotand, ma indemna sa-mi doresc sa fiu mai buna, si facusem parca, un pact : urma sa ne vedem in fiecare dimineata, sa ne privim reciproc de acolo unde ne simtim cel mai bine, fiecare in mediul lui. Ma simteam protejata, atunci cand il vedeam, apa devenea mai calda si lumina lui difuzata spectral in bazin imi dadea forta...am castigat toate concursurile atunci cand ma privea . De ceva vreme colaboram rar...o data pe an (sau poate mai des, daca sunt bani sa-l pot regasi pe litoral). Dar cu ce bucurie ne imbratisam in clipa revederii... mi-e prieten bun si mi-e dor de el... Uitasem de astfel de prieteni, uitasem ca trebuie sa mai traiesc si eu :), sa ma bucur de lucrurile care intr-adevar imi fac bine cand le revad. Am avut o copilarie plina...plina de prieteni...mi-e dor de copilarie! Candva poate am sa o retraiesc...macar prin ochii copilului plamadit din dragoste...
Multumesc pentru grija pe care mi-o porti, pentru vorbele frumoase, pentru flori, pentru ca ma iubesti asa cum o facea Soarele in copilarie!