marți, 21 iulie 2009

o zi frumoasa.....

....asa ma simt si eu. Sentimentele de apartenenta sunt vinovate. E placut sa te simti iubit si sa incepi sa simti acelasi lucru pentru El. Ce efect interesant are acest drog intern, numit oxitocina. O stare de betie ma cuprinde in fiecare dimineata cand ma trezesc langa El. Cu fatza draguta, schimonosita de perna, parul ravasit si-un zambet languros incarcat de fericire...ma trezeste. Si il las sa o faca :). Stie ce-mi doresc si ma saruta pana deschid ochii, unde mai pui ca face o cafea cu gust de dragoste. Deci, se poate... Iti multumesc Destin ca mi L-ai oferit. Stiam ca merit o persoana buna, care sa ma pretuiasca si ocroteasca...

vineri, 10 iulie 2009

fara inspiratie...

Ma simt ciudat. Ma simt vinovata desi nu am facut si nu fac nimic rau. Defapt....e impropriu spus "ma simt", deoarece nu reusesc sa ma regasesc. Am intrat intr-o pasa dificila, nefondata...sunt o ciudata, o neinteleasa. El e ok...nu este perfect, nimeni nu este...dar parca nu vrea sa se mai straduiasca. Probabil a obosit. Il inteleg. Il vreau alaturi, vreau sa incercam sa ne decoperim impreuna, vreau sa aiba curajul sa-mi spuna cand gresesc si mai vreau sa-mi repare "steagul Jamaicai" :D. Sunt aidoma semaforului de pe Unitatii (15 secunde sunt haioasa, fericita~verde;240 secunde sunt trista, nervoasa, rece, apatica, neprietenoasa--citat din A.Roman~rosu). Sper sa revin cu dispozitii mai bune....te pup pufos

sâmbătă, 4 iulie 2009

mi-e frica

Dupa cum era de asteptat, cum apuc sa spun cu voce tare ca sunt fericita, ceva rau se intampla. Va trebui sa ma operez....si cica doare; unde mai pui ca trebuie facuta si anestezie totala....uofff. Sunt suparata, nervoasa si ma doare capul. Pufos dragut, va trebui sa ma intelegi si sa ma sprijini si sa-mi suporti toate pornirile nervoase....asta daca vrei...sincer nu imi doresc sa-ti complic existenta...dar mi-e frica :(.

joi, 2 iulie 2009

Si asa trece timpul...si-ntradevar le rezolva pe toate

Zambesc. De ceva vreme am un aer tamp. Sunt indragostita. Atunci cand realizezi ca meriti mai mult, te deprimi....doamne dar ce satisfactie ai atunci cand primesti ceea ce meriti! Am aflat totodata ca exista dragoste dupa o mare dragoste, ce-ar fii sa existe si viata dupa moarte?! E placut sa ai pe cineva alaturi, sa te inteleaga, sa-ti vorbeasca (chiar si pe o limba straina de a ta)...iar El, face toate astea... Mi-e atat de drag, incat l-as arata lumii intregi...dar totodata mi-e frica sa nu-l ranesc....e mult prea sensibil pentru aceasta lume, mult prea sensibil si pentru sufletul meu contagiat. Dar poate ca o sa am curajul rautacios de a-l face sa se simta iubit de mine, cu riscurile aferente...si poate am sa ma schimb, caci merita ;)