Egocentric...

Soare epuizat, pe zi ce trece...vine Iarna! Capacitatea calorica scade proportional cu durata de stralucire zilnica...si nu m-am alimentat suficient...sunt prea obosita ca sa pot acumula franturi de raze, prea desprinsa de nucleu ca sa mai pot fuziona si exploda, prea rece pentru a putea radia prin autocombustie...ma simt prea singura...probabil sufar de astenie tomnatica mediana si atipica. Tastez molatic cuvinte neintelese, ca sa ma descarc de ultimile impulsuri estivale...ca sa am loc pentru pulovarul negru de mohair...ca sa-mi amintesc de piosenie, sa mai pot exprima lacrimi cu dor...sa ma pregatesc pt. sarbatori triste si goale...zbor la nivelul gastelor salbatice...spre zonele calde (si fericite , cica)...dar cred ca m-am inaltat mai mult decat trebuia, caci mi-e frig, incep sa tremur ...inghet...

Incep sa ma ridic

Azi am zburat pt. cateva secunde...nu-mi trebuie cherosen, ci raze solare...ma simt iarasi mica si este asa bine...pot sa-mi cladesc vise, sa-mi doresc un trai mai inalt, deasupra norilor...am reusit sa ma ridic, sa zbor la nivelul fluturilor stomacali din nou...cei din jur ma plac, e clar...dar eu ii iubesc si vreau sa cladesc viitorul lor! Alma si Om sunt sistemul bifocal de lupe care imi amplifica energia solara cu care voi alimenta rezervorul sec de afectiune...si voi ajunge deasupra Everestului...doar pentru a demonstra ca pot...si acolo voi rade satisfacuta ,o clipa, singura, dupa care ma voi intoarce la cei care au nevoie de mine pentru a petrece aceasta viata. E scurta si am atatea de vizitat...si povestit, de pictat...de citit, de scris, incat realizez ca sunt destul de mica in aceasta lume uriasa...

cateva raspunsuri

Am aflat pentru ce...nu trebuie sa te hazardezi in continutul problemelor cotidiene pentru a afla raspunsuri...atunci cand ai curaj sa vorbesti cu Constiinta, descoperi ca problemele nu exista...ti le inchipui involuntar din lipsa de afectiune. Cand simti atentie, grija, recunostinta, admiratie subtila si sublima, patima si distributie de buna-dispozitie gratis, primite de la persoane pomenite si "nemaipomenite", precum si cerinta acuta de afectiune, apartenenta, responsabilitate, dragoste si pupici in miez de noapte, de la cei "neajutorati" ce vor sa-mi umple viata (si urechile) de "muzica" si "glasul" lor zgomotos, realizezi ca ai pentru ce sa traiesti, pentru ce sa pictezi, sa compui poezii si sa gatesti...Va iubesc Mama, Om, Alma si Constiinta pentru ca ma formati cu rabdare si grija, intr-un pictor cum nu a mai expus nicicand Louvru...