...si totusi iubirea

Nevoia de iubire este intermediara in Piramida lui Maslow, insa il contrazic...este o nevoie primara si interdependenta cu cele enuntate de el ca fiind absolut necesare; astfel, daca nu te simti iubit...parca nu-ti mai vine sa mananci, daca nu este langa tine...te chinui sa adormi si abia mai respiri... si fara iubire...sufletul iti raceste trupul facandu-te sa tremuri. Iubesti atunci cand reusesti sa stai in tricou iarna, sa mananci cu pofta tot ce ti se ofera si dormi ca un bebelus, cu multe vise...chiar si cu ochii deschisi. Eu trebuie sa mai lucrez la partea cu tremuratul...desi cred ca acesta se datoreaza altui factor...FRICA. Mi-e frica de singuratate, sa nu pierd ce am reusit sa agonisesc in acesti ani, de nereusita profesionala, de fulgere, de cainii rai, de boli si de moarte. Ma arat ca o persoana puternica, optimista, cu zambetul pe buze, chiar si dupa ce am pierdut tot ce am iubit mai mult...dar sincer, nu mai sunt aceeasi persoana...pentru ca nu stiam ce inseamna sa pierd...si acum ca toti au aflat ca am slabiciuni, incerc sa-mi reconsolidez fundatia prin amintiri, imi restabilesc proiectele de viitor si recalculez devizele imediate...pentru cei dn jur, trebuie sa redevin inginerul reconstructor, izvorul de vise, planificatorul desavarsit si fiica exemplu.

...timpul trece

Atat de repede se petrec scenele vietii in fata mea, incat ma ametesc mai rau decat o sticla de vin...oare eu m-am oprit pe loc??? Imi lipseste enorm mangaierea mamei, linistea pe care Ea o stabilea in casa, zambetul familiei si orele de somn...trebuie sa fac ceva...sa plec undeva...sa iau o gura de aer proaspat, sa plang o ora, sa dorm o sapatamana si apoi sa rad cu pofta... cu pofta de viata, sa am parte de succes si implinire, o viata. Simt ca e momentul sa ma ridic si sa ma sterg de praf...vreau sa realizez ceva, nu doar sa ma bucur de reusitele celor din jur...a da, mai am o dorinta ... sa merg la teatru.