...timpul trece

Atat de repede se petrec scenele vietii in fata mea, incat ma ametesc mai rau decat o sticla de vin...oare eu m-am oprit pe loc??? Imi lipseste enorm mangaierea mamei, linistea pe care Ea o stabilea in casa, zambetul familiei si orele de somn...trebuie sa fac ceva...sa plec undeva...sa iau o gura de aer proaspat, sa plang o ora, sa dorm o sapatamana si apoi sa rad cu pofta... cu pofta de viata, sa am parte de succes si implinire, o viata. Simt ca e momentul sa ma ridic si sa ma sterg de praf...vreau sa realizez ceva, nu doar sa ma bucur de reusitele celor din jur...a da, mai am o dorinta ... sa merg la teatru.