...este mult prea frig in preajma mea, mult prea intuneric si mie frica sa deschid ochii...se contempleaza o lume apocaliptica cu flori ofilite, mucuri de tigari iar mirosul sfarsitului nu-mi paraseste narile inghetate...am revenit la starea initiala...stau singura pe fundul Oceanului Noptii...sunt o bila de plumb care absoarbe treptat raceala din apele acestui Univers...si toate amintirile frumoase succed cu repeziciune fara a ma lasa sa ma bucur de ele...si pierd ideea continuitatii in acel moment...cand Nucleul meu mi-a fost adus stins...si n-am mai gravitat de atunci, nu am mai putut...si nici nu am mai fost ajutata...si nici nu mai stiu sa innot...as vrea sa fiu inghitita de o stridie si transformata in perla...si apoi voi reveni in lumea buna...pe degetul unei doamne...si voi fi apreciata cu adevarat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu