Concluzie: ne iubim!

Nu traiesc fara tine si stiu ca nu e vorba de dependenta, nu esti un drog, esti parte integranta din organismul, din sistemul meu...nu te vreau langa mine, ca sa-mi fie bine (doar mie), te doresc ca sa functionam, sa evoluam, in tandem, si stii ca viata ne este favorabila dupa fiecare noapte in care radem impreuna, din suflet...nu am ce sa-ti reprosez, constat ca niciodata nu am avut, eu eram cea care aveam carente, dar mi-a fost teama sa recunosc, aveam asteptari la tine, dar erau nevoile mele, eu trebuia sa mi le indeplinesc si aveam impresia ca ma dezamagesti... esti un Om deosebit, esti Jumatatea mea si impreuna suntem o forta, putem schimba destine, putem sa radem (fara alte adaosuri), putem sa ne simtim impliniti, putem fi fericiti, chiar cred asta...si nu vreau sa mai avem discutii contradictorii, nu vreau ca unul dintre noi sa mai trebuiasca sa aiba dreptate...vreau doar sa ne iubim!

sunt singura, pe-un drum...

...oricat as vrea sa ma mint, sa spun ca suntem 2,3,9...sunt doar eu! Oricat as trage sa fim fericiti, sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna, ma lovesc de un zid, rece, inuman, insipid...pfff.....what the fuck?!??!?....nu asa era planul...Dezamagirea e amara ca pelinul, si nu-mi place ce am preparat in farfuria familiei, desi eu am fost bucatarul, se pare ca lasandu-l pe el sa puna condimentele, am gresit...sunt trista si scarbita de ce am :((...vomit fraze pe care nu speram sa le tastez vreodata. Nu e viata pe care o visam...si cred ca nu e numai vina lui ca am ajuns in acest punct. I-am permis sa fie el "Sefu'"... si din familia sa, el nu stia cum sa cultive muguri de dragoste, caci ai lui nu s-au iubit...si eu acum am aflat, si am gresit, caci l-am lasat sa semene...ce a invatat...reprosuri, si regrete, si amaraciune, si buruieni, si ....ma doare, ma crezi...Om ??? ...si oricat as plange si as scrie noaptea, nu ma pot descarca suficient...si chiar daca cearceafurile miros a Lenor albastru, eu nu ma pot odihni langa tine, Om, caci nu mai visam acelasi vis...si nu e vina ta, desi asa m-ai mintit candva promitandu-mi TOT...sunt singura, pe un drum...si nu ma poti condamna, caci eu ti-am povestit toate visele si visurile mele... e doar vina ta ca ti-ai inchis urechile (alea mari:) ) si nu m-ai ascultat...defapt, sa o spunem pe-a dreapta...te-ai culcat pe ea (pe ureche)...ma aveai, de ce sa ma mai asculti...Pfff....pt. ca asa trebuia, Om, ca sa nu ma pierzi! In fiecare secunda de ocara, ma scurg printre degetele tale, innegrite de munca, si ma transform in branza, ma descompun precum artificile in miez de noapte...si nu te condamn, asa ai invatat tu sa fi, esti las (lash), ca oamenii (ca doar esti Om)...nu ma poti tine in zbor, pt. ca nu vrei, pt. ca esti prea obosit, si nici aici nu e vina ta, asa te-ai nascut, limitat...si-mi pare rau ca o scriu, dar ma doare Om, ma crezi?!?! Hmmmm, recitind textul, constat ca ti-am zis toate astea de 1004 ori, e corect asa?!?! Eu sa-ti tot repet nemultumirile mele , iar tu sa le ignori la infinit...(∞)...probabil ca nu...dar eu insist. Uite cum stau lucrurile incepand cu aceasta seara...EU SUNT SEFA! In familia noastra, eu voi lua deciziile, eu voi stabilii coordonatele distractiilor (vor exista si d'astea, cum eram la inceput), la mine vei cere acord sa fi trist si antipatic...si daca ti se pare atipic, e treaba ta (nu a noastra), intelegi?!???!

S.P.A.R.K.

Scriu iar...pt.ca asa simt, am observat ca scriu doar atunci cand chiar simt ceva. Nu ma condamnati, e doar constientizarea dorintei de a scrie adevarul...ma bucur azi, 25 iunie 2013, pt. casatoria Irinei...chiar ma bucur, pt. ca ea si-a dorit infaptuirea acestui eveniment, cred ca, din momentul nasterii, am simtit si am vazut ca s-a simtit implinita, si asa ma umple de fericire si voie buna cand imi vad apropiatii fericiti (nu este un slogan de facebook, efectiv am simtit iubirea,..si sper sa nu ma insel,sa fie pt.eternitate)...apoi, am cunoscut-o...sclipirea...a fost un soc, sa recunosc in ea tot ce mi-am dorit sa fiu, un trup zvelt,tanar,ambitios, inteligent, plin de viitor...mi-a parut bine sa o cunosc, ca speranta, dar sincer mi-as fi dorit sa pot fura putin din entuziasmul ei, sa-l pot propaga in eter, sa-l raspandesc intre ai mei...e vioaie si are chef de dans, chiar si dupa ce si-a povestit drama vietii...este o mare calitate...eu inca am plumb in balerini...am simtit totusi ca a functionat ca o flama, o sclipire in viata mea, mi-a daruit ceva din inocenta si intelepciunea sa puerila, ceva ce eu am omis sa acaparez si asimilez, din neglijenta...este o persoana care exista cu un scop, mi-a fost trimisa in cale (desi la inceput nu am stiut de ce, de la ea am primit niste raspunsuri)...pt ca asa a decis FORTUNA...

E pur si muove!

...a trecut un an! Multi inainte Om iubit ! Sunt fericita ca am o familie a mea, constat (inca o data) ca am realizat ceva. Nu am tot, dar ii am pe ei, un sot bun si un catel inteligent. Se suplinesc in indatoriri frecvent si ma fac des sa ma simt femeia lor, mama lor...si cred ca si pentru asta ii iubesc, pentru ca-mi arata ca au nevoie de mine. Orice clipa petrecuta in afara caminului, ma infrigureaza, nu-mi trebuie nimic altceva decat ei...defapt...mai avem nevoie de o viata pura printre noi 3...simt ca este momentul sa apara un bebe, pe care noi astia mari, sa-l facem mare...Va iubesc dragilor, pentru acest an minunat in care mi-ati desenat conturul unei familii...dar nu vreti totusi sa-l si coloram?

Imbatranim...

...constat in fiecare noapte ca sunt mai obosita decat in ziua precedenta, in fiecare urmatoare zi, stiu ca ma voi trezii mai tarziu si ma voi simtii mai vulnerabila, mai batrana, mai bolnava si fara chef. Nu ma mai identific cu nimeni, toti parca imi sunt mai straini si indiferenti decat in ziua primei intalniri...ma simt dezamagita, abatuta si aproape singura---si dau vina pe imbatranire. Om e unica persoana care reuseste inca, sa-mi ofere linistea si caldura necesara somnului...ma simt bine doar in preajma lui, ca o eleva in preajma dirigintelui, ca un catel in preajma stapanului, ca o baba in preajma preotului, ca o sotie devotata in pragul Nuntii de argint... imi ofera protectie sufleteasca, conceptul familiei, compatimire in fata imbatranirii si pupicii de dupa munca...realizez ca fara el acum as fi fost perla de pe fundul oceanului si trista intruchipare a unui cuvant dureros...singuratate. Te iubesc, batranul meu Om...

Ma doare sa constat, ca n-am avut dreptate...ca tot ce am asteptat de la el, au fost simple asteptari, topite de caldura verii, ca trebuie sa imi gasesc preocupari alternative, pt a a compensa implicarea lui in "poveste"...regret ca practic imi gasesc inspiratie sa scriu...dar totodata mi-as fi dorit sa am inspiratie...

...o alta viata! suntem acelasi suflet, sub aceeasi umbrela si totul are o alta culoare...si a plouat mult, doar pentru noi, simbolizand un car de fericire adus de sacul de bani simbolic, care va veni candva, si multimea de prieteni care ne-a fost alaturi si pe care ii vom stima mereu. 26 MAI a fost cea mai frumoasa zi din viata mea, cea mai implinita...am reusit sa castig concursul vietii, medalia cea mai pretioasa si cel mai valoros dar, IUBIREA vesnica...si totul a prins gust si nuanta, si sinceritate, si lumina, si speranta, si dorinta, si respect...acolo, in Biserica...nu am cuvinte sa pot explica suficient, ce am simtit acolo...dar a fost profund si edificator pentru familia noastra...si totul s-a schimbat de atunci...El a fost scris ca INTRIGA in cartea vietii mele (se pare ca si regizor...), si toate actiunile acestei noi vieti vibreaza in preajma lui, si vreau sa fim fericiti...e cald si imi ofera tot ce-mi doream, siguranta...dar totusi mai vreau si eu sa zbor, OM, hai sa mai zburam impreuna...